În general, oamenii inhalează o perioadă mai lungă de timp mireasma unui buchet de flori decât duhoarea unui peşte stricat, însă un studiu realizat pe 36 de copii sugerează că în rândul copiilor cu autism această ipoteză nu este corectă.
Societatea Naţională de Autism din Statele Unite este de părere că mirosul ar putea deveni o unealtă suplimentară pentru diagnosticarea autismului.
Cercetătoarea Liron Rozenkrantz spune că, în mod normal, copiii variază adâncimea respiraţiei în funcţie de mirosuri, însă copiii cu autism nu par să îşi moduleze mirosul în niciun fel. Ei au miros pentru aceiaşi perioadă de timp atât un şampon cât şi o bucată de carne stricată.
Echipa de cercetători a dezvoltat un program pe calculator care poate determina dacă un copil suferă de autism cu o acurateţe de 81%.
Cu cât este diagnosticat mai repede, cu atât copiii care suferă de autism pot începe tratamentul comportamental şi educaţional de care au nevoie pentru a se descurca.
Avantajul acestui test este faptul că poate diagnostica un copil chiar dacă acesta nu vorbeşte încă, un lucru pe care alte teste nu îl pot face.
Sursă: Business Standard